Plasturele contraceptiv este o metodă relativ nouă, fiind lansat pe piaţă pentru prima oară în SUA în 2002. Plasturii se aplică pe piele şi au fost concepuţi ca o alternativă pentru anticoncepţionalele orale. Dacă despre celelalte metode contraceptive precum anticoncepţionalele orale sau inelele vaginale se cunosc mai multe detalii, nu acelaşi lucru se poate spune despre plasturii transdermici, care sunt o noutate pe piaţă. Un plasture conţine o combinaţie de estrogen şi progesteron şi se aplică pe piele. Combinaţia hormonală este absorbită prin piele, ajungând direct în circulaţia sistemică, ovulaţia fiind inhibată în acest mod. Un plasture are o durată „de viaţă“ de şapte zile, substanţa activă fiind eliberată constant în acest interval. Se folosesc trei plasturi, câte unul săptămânal, după care în a patra săptămână este făcută o pauză, pentru a permite apariţia menstruaţiei.

Eficacitate Eficienţa acestei metode este influenţată şi de greutatea utilizatoarelor, la peste 90 kg aceasta fiind redusă. Rata de eşec este destul de mică, între 0,6 şi 1,3%, în funcţie de modul de utilizare. Ca orice metodă contraceptivă, nici aceasta nu este lipsită de efecte adverse. Poate apărea o iritaţie a pielii la un număr limitat de femei, sângerarea intermenstruală apărând la 18% dintre utilizatoare în prima lună, odată cu trecerea timpului însă acest procent reducându-se semnificativ. De asemenea, s-au semnalat efecte adverse ca dureri de cap, greaţă, dureri ale sânilor, iritabilitate, creşteri sau scăderi ale greutăţii.

Avantaje şi dezavantaje Printre avantajele utilizării plasturilor transdermici se numără folosirea doar o dată pe săptămână, eficienţă ridicată în cazul utilizării corecte, nu afectează apetitul sexual, sunt uşor de aplicat. Datorită faptului că hormonii sunt direct introduşi în circulaţia sistemică, eficienţa acestora nu este afectată de vomă sa