In ciuda armatelor de consilieri occidentali si a sfaturilor lor competente, fortele politice romanesti nu au capacitatea de a recunoaste o problema importanta (sau macar interesanta) pentru electorat si de a o impune ca tema electorala. Intrarea tarii noastre in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 a fost, asa cum o stim cu totii, rezultatul unui compromis politic. Faimoasele criterii au fost interpretate, intentionat, intr-un mod favorabil Romaniei (si Bulgariei) pentru a se putea finaliza un capitol - extinderea - care altfel s-ar fi putut prelungi in mod intolerabil. Se putea spera, la inceputul anului, ca elitele politice romanesti vor gasi energia sa abordeze problemele de fond care ameninta inca randamentul participarii noastre la UE. De la reforma substantiala a justitiei la bomba cu ceas pe care o reprezinta un anumit segment al emigratiei romanesti in Europa, asemenea teme ar fi trebuit sa se regaseasca in dezbaterea politica interna. Intr-o campanie electorala pentru europarlamentare, ar fi trebuit sa ascultam discursuri despre modul in care Romania ar putea sa-si blocheze exportul de infractionalitate catre vestul continentului. Si, desigur, despre protectia drepturilor si demnitatii cetatenilor onesti care muncesc sau, pur si simplu, viziteaza Occidentul. Tot campania electorala era contextul favorabil pentru o discutie despre "modelul european de democratie" si despre motivele pentru care l-am putea prefera celui american: daca pastram proportiile si ne ferim de ridicol, data fiind starea actuala a democratiei romanesti, controversa ar fi chiar utila. Din pacate, nu putem avea o campanie electorala serioasa. Iar aceasta nu pentru ca electoratul ar fi preocupat doar de problemele nationale, asa cum ne sugereaza, cu suficienta, politicieni si analisti. Si nu pentru ca presedintele forteaza un referendum pe care l-ar fi putut convoca foarte bine anul trecu