Pe vremea cind se zvonea ca Adrian Cioroianu se dadea la Andreea Marin (adica prin 2003) aveam o impresie buna despre actualul ministru de Externe. Probabil ca presa, articolele citite despre el, era de vina pentru modul pozitiv in care il percepeam pe Cioroianu. Era tinar, istoric, parea baiat citit, minuia frumos cuvintele, in concluzie se incadra perfect in prototipul politicianului de viitor. Anii au trecut, iar Adrian Cioroianu parea ca va muri speranta. Aparea la televizor, dezbatea problemele neamului pe la emisiuni, dar inca nu avusese sansa sa arate ce poate. Si parca si eu imi doream sa i se dea un post, o functie acolo, pentru ca omu’ sa demonstreze daca este sau nu bun de ceva. Aceste vremuri, iacata, au venit. Adrian Cioroianu a ajuns ministru de Externe. Si mai mare dezamagire in ceea ce-l priveste pe Cioroianu parca nu am avut de la victoria lui Emil Constantinescu incoace. Nu, nu ma deranjeaza faptul ca ditamai ministrul de Externe a declarat ca tiganii infractori ar trebui trimisi in desert, in niste locuri special amenajate. La urma-urmei, multi romani gindesc asa. Problema este ca Adrian Cioroianu nu stie sa-si controleze ideile, sa-si stapineasca limbajul, sa se cenzureze in exprimare. Eu, da, pot sa spun ca i-as trimite pe tigani la dracu-n praznic, sa nu le mai vad pe pirande cum isi ridica fustele pe strada, dar Cioroianu este ministru de Externe. Acest job plictisitor implica sa ai o mare capacitate de a simula, de a falsa, de a poza intr-un anume fel, de a juca un rol. Nu vedeti ca toti ministrii de externe zimbesc frumos si au cam aceleasi spiciuri plictisitoare? Vorbesc mult si nu spun nimic, de fapt. Sint ca niste papagali. Recita aceeasi si aceeasi poezie intilnita in diplomatia mondiala. Daca stii ca nu poti fi papagal atunci nu te baga in colivie, bai! Vezi-ti de treaba in alta parte, incearca eventual la Departamentul Prosti Facuti Gra