Muncitorii care s-au revoltat la Braşov in 1987 au aşteptat cu sufletul la gură vestea că guvernul a emis ordonanţa de urgenţă prin care urmau să beneficieze de drepturile derivate din "legea recunoştinţei". Contrar promisiunilor făcute, n-a fost să fie nici măcar la aniversarea a 20 de ani!
Victime... a căta oară?
Muncitorii care s-au revoltat la Braşov in 1987 au aşteptat cu sufletul la gură vestea că guvernul a emis ordonanţa de urgenţă prin care urmau să beneficieze de drepturile derivate din "legea recunoştinţei". Contrar promisiunilor făcute, n-a fost să fie nici măcar la aniversarea a 20 de ani!
Te-ai fi aşteptat ca şi in Romănia, precum in celelalte ţări foste comuniste, oamenii care au contestat deschis vechiul regim şi au suferit condamnări şi ostracizări să fie stimaţi de societatea civilă, iar cuvăntul lor să aibă greutate in dezvoltarea ei. Departe de noi asemenea practici! Puţini cunosc greutăţile cu care se confruntă acum aceşti oameni!
Despre cum au suportat protestatarii din 1987 prefacerile tranziţiei, despre păsurile şi greutăţile lor, am aflat in urma unei convorbiri purtate la sediul Asociaţiei "15 noiembrie 1987", ai cărei invitaţi am fost.
BUCURIA REVEDERII. Pentru braşovenii deportaţi şi rudele lor, căderea regimului comunist a avut o semnificaţie in plus, deoarece au putut astfel să-şi reintregească familiile. Cei care plecaseră din Braşov impreună cu soţiile s-au intors acasă. Unii trăiseră pănă atunci singuri, incercănd să-şi protejeze soţiile de calvarul lor. In decembrie 1989, revolta incepută de ei in urmă cu doi ani părea că avusese deznodămănt fericit, şi aşteptau cu sufletul la gură, rugăndu-se pentru demonstranţii de la Timişoara şi Bucureşti. Trăiseră şi momente de deznădejde, cănd se părea că "regimul Ceauşescu" nu are moarte. "De căte ori mă uitam la Ceauşescu că merg
