Pe lângă multe alte lucruri bune, probabil elveţienii se pot lăuda şi cu cel mai mare număr de munţi pe cap de locuitor. Şi dacă tot au atât de mult munte de jur împrejur, ceasornicarii

Pe lângă multe alte lucruri bune, probabil elveţienii se pot lăuda şi cu cel mai mare număr de munţi pe cap de locuitor. Şi dacă tot au atât de mult munte de jur împrejur, ceasornicarii împătimiţi de mecanisme au împânzit versanţii cu tot soiul de trenuri, trenuleţe, funiculare, teleferice, telescaune şi telecabine.

Toate regiunile de munte trăiesc parcă numai din trenuri şi teleferice care, evident, pleacă şi vin cu precizie de ceasornic. În cantonul Berna, între regiunea Brig şi Interlaken, trecătoarea Grimsel urcă în tăria muntelui şi în vecinătatea gheţarilor.

Când priveşti harta plată, şerpuirea traseului desenat nu sugerează nimic spectaculos. Doar când ajungi la poalele muntelui, privind serpentinele în zigzag agăţate pe peretele aproape vertical, începe cu adevărat spectacolul.

Cu a doua, turată la maximum, maşina urlă pe şoseaua ce urcă pieptiş prin golul alpin, printre jnepeni şi pâraie. De jur împrejur, piscuri şi culmi înzăpezite ce se întretaie până hăt, departe. Imediat ce treci de Gletsch - o aşezare de munte formată din câteva căsuţe construite din piatră - către Furkapass (o altă trecătoare ce se bifurcă spre est), se zăreşte limba şerpuită a gheţarului Rhone.

Cu bucuria că ai biruit pantele nemiloase, în punctul culminant al trecătorii, lacul Grimselsee oglindeşte fierăstrăul piscurilor din depărtare.

Oricât de prost fotograf ai fi, de oriunde ai lua un cadru, fiecare poză devine un unicat. Ca într-un spectacol de teatru, lumina se schimbă în fiecare minut, punând în valoare alt pisc sau perete, schimbând volumele şi culorile.

Pe înserat, fuioare de ceaţă trag cortina peste lacurile şi peticele de zăpadă. Abia când drum