Regia plasează spectacolul „între luciditate dezabuzată şi pesimism jovial”
Radu Afrim, unul dintre reprezentanţii remarcabili ai noii generaţii de regizori români de teatru, laureat al Premiului UNITER pentru cea mai buna regie în 2006 şi 2007, a pus în scenă un text despre ultimele zile ale lui Emil Cioran şi despre oraşul Sibiu.
În perioada 6-10 noiembrie 2007, la Centrul Cultural Kulturfabrik din Esch-sur-Alzette, Luxemburg au avut loc trei reprezentaţii cu piesa Mansardă la Paris cu vedere spre moarte de Matei Vişniec, pusă în scenă de Radu Afrim, eveniment organizat în cadrul parteneriatului dintre Institutul Cultural Roman şi Centrul Cultural Kulturfabrik desfăşurat sub patronajul Ambasadei României la Luxemburg.
Reprezentaţiile fac parte din seria de manifestări dedicate culturii române în cadrul proiectului „Belles Roumanies”. Proiectul cuprinde opt secţiuni, corespunzând diverselor domenii artistice: jazz, teatru, muzica tradiţională, cinema, fotografie, plastică, literatura, muzica actuală.
Spectacolul a fost bine primit la Luxembourg, după cum demonstrează cronicile. Josée Hansen scrie în D’Land: „Iconoclast, Afrim a deconstruit textul lui Vişniec şi l-a îmbogăţit cu elemente de regie: video, scene de pantomimă foarte coregrafiate, muzică – dintre acestea multe născându-se din improvizaţiile trupei româno-franco-luxemburgheze”.
Philippe Koessler apreciază şi el în Le Jeudi intervenţia regizorală: „Între luciditate dezabuzată şi pesimism jovial, regizorul Radu Afrim ne propune o descindere plastică în inima chinurilor creaţiei, şi a memoriei colective şi individuale, pentru ca în final să sublimeze moartea care estetică a uitării”. Mai mulţi cronicari au apreciat buna colaborare între artiştii români şi luxemburghezi care s-au alăturat proiectului. (C.M.)
Regia plasează spectacolul „între luciditate dezabuzată şi pe
