Doresc sa imi exprim parerea pe marginea unui subiect deschis de o cititoare a carei scrisoare a fost publicata in "Formula AS" (nr. 791/22-29.10.2007), multumindu-va totodata ca ati adus in discutie o problema atat de importanta pentru noi, parintii.
Realitatea prezentata in scrisoarea "Scoala romaneasca incotro" este un fapt pe care il resimtim cu totii, parinti si copii deopotriva. Ca parinte, ca mama a doi copii care au urmat fiecare cate un sistem de invatamant distinct, am putut observa diferentele in felul de a fi al lor, cand urmeaza un sistem educativ sau altul. Datorita unor situatii de viata, unul dintre copii a urmat scoala in sistemul traditional de stat, iar celalalt a urmat un sistem alternativ de invatamant, insa tot in cadrul sistemului de stat. Diferentele intre ei, in comportamentul lor, au inceput sa se faca devreme simtite. Cel care urma sistemul alternativ se ducea cu placere la scoala, se intorcea cu mai multa buna dispozitie si disponibilitate de a continua sa invete si acasa si sa-si faca lectiile, decat celalalt. Urmau aceeasi materie, insa ea era esalonata si ordonata diferit.
Cel care urma sistemul alternativ isi exersa des indemanarea si creativitatea, pentru ca existau mai multe ore de lucru manual, de desen, de pictura, de muzica. Incepuse sa se familiarizeze cu doua limbi straine chiar din clasa I, prin jocuri si cantece frumoase. Iarasi o diferenta pe care am observat-o au fost serbarile anuale numeroase, care socializau copiii si ii apropiau pe parinti. Bucuria si cheful de scoala il faceau pe baiatul care urma sistemul alternativ receptiv la lume, interesat spontan de lectura, interes pe care baiatul celalalt, deseori plictisit si impovarat cu multe lectii prezentate anost, il pierduse, simtind nevoia unor stimuli mai "intensi" si mai "atractivi", precum calculatorul si emisiunile televizorului. Mi-am pus intrebarea
