"Multumesc partidului care m-a trecut pe lista!", declara cu dragoste si profunda recunostinta multi candidati prezenti la emisiunile electorale de la diverse posturi TV. Pentru ei, insiruirea propriilor nume pe o lista sub cele ale "greilor" politici este mai importanta decat dreptul de a decide al alegatorilor. Ce nevoie sa mai aiba sa convinga electoratul cand dumnealor umbla dupa protectie de sus? S-au strecurat dand din coate pe langa alti multi doritori si vor sa fie siguri ca nu rateaza. Asemenea oameni trateaza partidul politic ca pe o trambulina de pe care, daca au reusit sa ajunga, sunt automat propulsati pe un loc caldut si profitabil. In nici un caz nu se gandesc ca formatiunile politice ar putea reprezenta, de fapt, pentru ei tribuna de la care isi pot spune opinia si pot face ceva concret in sprijinul cetatenilor. Partidul este deci tatukul suprem, lista fiind centura de siguranta pe care si-o pun ca o garantie pentru asigurarea propriei lor viitoare prosperitati. De aceea au si decis cativa dintre parlamentarii prinsi ca incasau bani de la buget pentru cazarea in Bucuresti – cand, de fapt, ei aveau case in oras sau oricum situatia lor financiara (de miliardari) le permitea sa-si achite din buzunarul propriu o chirie – sa dea ba-nii inapoi. Ca sa nu supere partidul. Nici unul dintre ei nu a cerut scuze contribuabilului roman ca a bagat, cu nesimtire, mana pana la cot in banii publici. Nici unul nu a spus: "Iertati-ma, alegatori, ca v-am inselat increderea." Pentru ei, votantii sunt oricum "niste prosti", dupa cum au declarat mai demult, cu nerusinare, niste listaci. S-a aflat, e scandal, va trece, numai partidul sa nu sufere. Candidatii care multumesc in direct si calduros partidelor ai caror membri sunt pentru trecerea pe liste, indiferent pe ce pozitie au nimerit, se folosesc de aceasta campanie electorala pentru se ploconi in fata sefilor de par