KANA HASHIMOTO
"Sunt indragostita de Romania, de oamenii si de arta ei"
- Esti o aparitie rara, cu totul speciala pe scenele romanesti, draga Kana. Chiar si numele tau inseamna, in tara de unde vii, o scriere rara, aleasa. Ai venit aici sa urmezi Facultatea de Teatru si Film, ti-ai facut prieteni, te-ai indragostit de un roman si ati dat viata unui copil incantator. L-ati botezat in religia ortodoxa, cu un nume romano-japonez, Tomakai. A fost grea adaptarea la o alta lume, cultura, traditie, atat de diferite de a ta?
- La 18 ani, cand am intrat la facultate, in Bucuresti, totul parea simplu, usor si atragator. Eu si in Japonia visam sa colind lumea, sa fac filme ca francezii ori ca Spielberg; vedeam si revedeam filmele lor pana cand mama imi lua telecomanda si ma trimitea la culcare. Legatura mea cu Romania a inceput in vacante, cand veneam la tata, care lucra aici inca inainte de '89. Avea contracte importante, printre care o exclusivitate pentru exportul de Gerovital in Japonia. Ajuta japonezii sa se vindece cu produsele doamnei Aslan. Pe unii chiar ii aducea aici la tratament. De altfel, aceasta armonioasa relatie romano-japoneza este o traditie de familie. Un var al meu s-a casatorit cu o romanca si s-au stabilit in Japonia. Eu am ramas aici, am indragit tara dumneavoastra, care a devenit cu timpul si a mea. Totul ma incanta la inceput: natura, oamenii prietenosi si veseli, casele, culorile. Cu timpul, lucrurile s-au mai schimbat, oamenii au devenit parca mai putin ingaduitori unii cu altii, comunica mai greu. Sau poate m-am maturizat eu, sunt mai putin visatoare, romantica, devin mai realista. Dar continuu sa fiu indragostita de Romania. Am o familie aici, am prieteni buni, colegi si parteneri care ma sprijina atunci cand constat ce grea profesie mi-am ales. La inceput, totul imi parea o joaca fascinanta, o joaca de copii, o buc
