Intr-un sat de langa Curtea de Arges, geniul unui taran transforma lemnul in obiecte miraculoase
Primul zburator
Il cheama Dan, e din Valea Danului si ciopleste in lemn, asa cum au facut toti barbatii din neamul lui, botezati cu acelasi nume. Le-a aflat povestea tarziu, cand bunicul sau a orbit. Avea 80 de ani si a stat bolnav chiar aici (imi arata), in patul asta, dintre vatra focului si perete, si abia atunci a avut vreme sa povesteasca de unde vine traditia asta in familia lor, numele asta de Dan. Era frumos tata-mare, chiar si cand statea bolnav in fundul odaii. Cu plete albe, chip osos si darz de statuie. Privea spre fereastra, desi nu mai zarea lumina adunata in ea, si-n timpul asta, palmele lui "ciocarteau la lemn", fara incetare. Cioplea intruna, avea fibra lemnului in sange, tiparita in degetele lui subtiri si lungi, ca de sfant. Uneori canta la cavalul cioplit in lemn tot de el, statea in capatul patului ca un imparat si doinea. Doinea mai ales balada Mesterului Manole, cu vorbe vechi, salbatice, altfel decat o stia de la scoala. Zicea ca primul Dan fusese om de aici, din sat, prietenul cel mai iubit al mesterului Manole, dulgher, singurul cioplitor dintre "cei noua mesteri mari" din balada. El le facuse tovarasilor sai aripile usoare, de sindrila, atunci cand au sarit de pe acoperisul Manastirii Argesului. Dan si-a intins aripile si a zburat spre apus. A zburat pe deasupra padurilor, pe deasupra ulitei si a casei lor parintesti, dar vantul l-a dus mai departe, pana in muntele cel mare din capatul satului, unde nu s-a mai putut inalta si s-a zdrobit cazand la pamant. Iar din locul ala a iesit un izvor care s-a preschimbat intr-un rau ce curge si astazi prin sat. Asta era povestea bunicului si el credea ca fusese adevarata. Ca Dan si Mesterul Manole n-au fost doar o legenda, ci mesteri din partea locului. Povestea se intamplase. Asa cr
