Declaratiile revolutionare ale lui Bogdan Olteanu n-au fost intelese. Ele au soarta subtragica si supercomica a evenimentelor istorice romanesti: s-au nascut ca un fel de a vorbi despicat si urmeaza o cariera stralucita de actionari la comedia nationala. Insa nesimtirea lui B. Olteanu nu are nimic pitoresc. In spatele cuvintelor se ascunde ceva grav.
Lucrurile sint cu atit mai serioase cu cit Olteanu n-a anuntat nimic nou, ci a adus la cunostinta publicului generalizarea unui proces vechi. Pe scurt: desavirsirea simulacrului democratic initiat in 1989. Oligarhia a preluat in intregime statul si epoca noua poate incepe, cu acte in regula.
Modificarea Codului penal, supravegheata si aparata de Olteanu, verniseaza un nou sistem legal, iar acesta scoate la lumina si consfinteste o situatie istorica socanta: demnitarii au regim de imunitate juridica totala, statul e primul infractor in stat, iar Romania devine, exact in clipa infiltrarii ei in Uniunea Europeana, parte a unei culturi politice non si anti-occidentale.
Romania isi vinde astfel sansa de modernizare viitoare, pentru a deveni un caz declarat de proximitate rusa. Impartita grotesc intre hotie dementa si demagogie patriotica, lumea politica isi dovedeste, iar si catastrofal, perversitatea si imbecilitatea.
Cu o nuanta locala: in vreme ce in Rusia, oligarhia a lichidat de facto justitia, in Romania, acelasi procedeu a fost transformat, cu un gest bestial de amor propriu si nepasare, in prevedere legala. Astfel, noul Cod penal urmeaza sa fixeze drepturile imperiale la delapidare ale lumii politice si sa decada din functie organele de ancheta care retin insa functia decorativa de reclamant catre UE.
In acest fel, noua istorie a Romaniei va continua sub forma unei comedii in care excesele sint tema unei negocieri vesnice si fara rezultat cu UE, iar realitate
