Manifestarea brusca si dureroasa a preturilor i-a surprins deopotriva pe romani si europeni, grabiti acum sa revizuiasca prognozele de inflatie. Cauzele des invocate ale abaterii severe de la tinta de inflatie, cu circa jumatate din nivelul sau, tin de mix-ul de politici economice si influentele externe - cresterea pretului la titei si efectele secetei asupra ofertei, imposibil a fi atenuate de agricultura inca nerestructurata. Un al treilea factor, absent in dezbaterile curente, tine de persistenta pietelor ineficiente. Sa nu scapam, astfel, din vedere ca platim tribut tolerantei fata de preturile excesive, pe fondul veritabilului dezinteres fata de concurenta eficienta.

E drept, nici statele europene nu se inghesuie in a utiliza regulile impotriva preturilor excesive

(art. 82 din Tratat), cu exceptia notabila a Marii Britanii. Responsabilitatea majora revine autoritatilor de reglementare a sectoarelor specifice, iar arbitrii concurentei se concentreaza asupra sursei problemei prin contracararea abuzurilor de pozitie dominanta sau a acordurilor restrictive. Totusi, autoritatea de concurenta irlandeza lansa in 2004 o investigatie asupra preturilor excesive de pe piata alimentelor. Ea a gasit un an mai tarziu explicatia intr-o ordonanta a guvernului (Grocery Order) care proteja companiile din sectorul alimentar, pe spezele consumatorilor irlandezi: peste 600 de milioane de euro anual. Automat, i s-a solicitat guvernului retragerea respectivului ordin. Acesta s-a conformat aidoma. Spre deosebire de statele europene, economia noastra sufera patologic din cauza preturilor excesive. Longevitatea morbida a inflatiei nu este specifica nici celorlalte economii in tranzitie. Concurentii de pe piata energetica, imobiliara, a cimentului, telecomunicatiilor, tigarilor, produselor farmaceutice, a asigurarilor sau a apei minerale resimt acut ineficienta aplicarii