Razboaiele cu pornografia, in toate formele sale, nu au decat rezultate de imagine. Statisticile, de obicei alunecoase, zic ca stam mai bine ca altii.
Exista mai putine cazuri de pornografie infantila decat in tarile occidentale, spuneau recent politistii la un seminar international. In Marea Britanie sunt reclamate anual peste cinci sute de cazuri de racolari de copii prin Internet. In Romania, unde de calculator si de Internet se apropie doar un sfert din populatie, racolarile de minori se fac la vedere, pe strada, in parcuri, la iesirea din scoala. Nu se stie exact cate cazuri sunt. Ar fi vorba, in general, despre copii din familii dezmembrate. Copiii strazii traiesc intr-un univers paralel. Scoala, politia, organizatiile (guvernamentale sau nu) primesc bani si increderea publica degeaba si se mira apoi ca sunt criticate de toti. Oricum ar fi, situatia nu s-a schimbat fundamental fata de acum un deceniu. Copiii strazii bat, in continuare, salile de asteptare ale garilor, statiile de masina, parcurile, pasajele comerciale, pe scurt strazile si, adeseori, isi castiga existenta din prostitutie. Nu are cine sesiza politia, iar cand o face e, de obicei, prea tarziu.
Informatia ca pornografia prin Internet ar fi nesemnificativa in Romania suna bine. Cam cum sunau declaratiile politiei referitoare la comertul si consumul de droguri pe care, chipurile, le-ar tine sub control, pana sa aflam ca, doar in Bucuresti, numarul dependentilor de droguri e de 30 de mii. Deci, faptul ca politia nu stie cum stam cu pornografia infantila nu inseamna ca fenomenul nu exista. Cum nu stie, de pilda, nici de amploarea violentei impotriva copiilor, desi, lucru stiut, are proportii de masa. Razboiul cu pornografia, ca si cel cu violenta impotriva copiilor ori cea domestica sau lupta fara sfarsit cu traficantii de droguri sunt doar trei dintre razboaiele pierdute ale societat
