Pe soseaua ce urmareste cursul Dunarii mai gasesti inca malurile golase ce se pierd in ape intr-o inclinare lina si mici ostroave a caror formare in timp o poti aprecia usor dupa varsta tanara a catorva salcii ce le populeaza. Din dreptul Hinovii, Dunarea o coteste brusc inspre miazazi cale de vreo 10 km, ocolind pintenul de pe malul drept ce sfideaza, nu se stie de cand, furia apelor fluviului. In stanga, din puhoiul aproape domolit, o ia razna un curs cu o albie de marimea unui rau mijlociu ce se arcuieste intr-o forma geometrica aproape perfecta pe sub poala dealului Starmina spre a se intalni cu matca ce abia o parasise putin inainte de Batoti. Curgerea de apa s-a numit Dunarea Mica, iar insula formata pe vreo 1000 de hectare – Ostrovu Corbului, unde, potrivit legendei, dupa o batalie cu turcii, corbii ar fi mancat zile in sir lesuri omenesti.
Barajul inaltat in anii ‘80, mult in aval pe fluviu, in locul botezat impropriu "Portile de Fier II", a creat in amonte de el pe o intindere de circa 80 km un imens lac de acumulare, generand in scurt timp alte insemnate modificari ale geografiei zonei, dar si multe si profunde schimbari in intimitatea mediului prin distrugerea ecosistemelor naturale. Ce conta insa pentru fauritorii socialismului victorios ca mirifica insula Ostrovu Corbului, cu mica ei Dunare – unde isi gaseau refugiul pentru inmultire pestii si atatea necuvantatoare, trecea incet, dar sigur in randul amintirilor.
Dunarea mica n-a secat
Din ratiuni ce au ocolit stiinta si au vizat numai interesul momentului, dintre solutiile propuse pentru protejarea insulei a fost aleasa cea mai putin indicata: inaltarea unui dig pe malul Dunarii, pe al carui coronament s-a amenajat soseaua, cu speranta declarata atunci ca Dunarea Mica va seca si alte suprafete de teren – deloc insemnate – vor fi redate agriculturii. Apele fluviului nu au p
