Habar n-avea că duminică trebuie să voteze. Om de regulă informat, la curent cu ce se întâmplă mai important în ţară, s-a mirat când l-am întrebat dacă a decis unde pune ştampila? „Cum, săptămâna asta sunt?“ Ştia că avem alegeri europarlamentare, văzuse afişe prin tot oraşul, putea numi câţiva candidaţi care i-au zâmbit din panouri şi susţinea că nu schimbă canalul când încep jurnalele de ştiri. Mesajul se diluase însă atât de mult, încât

Habar n-avea că duminică trebuie să voteze. Om de regulă informat, la curent cu ce se întâmplă mai important în ţară, s-a mirat când l-am întrebat dacă a decis unde pune ştampila? „Cum, săptămâna asta sunt?“

Ştia că avem alegeri europarlamentare, văzuse afişe prin tot oraşul, putea numi câţiva candidaţi care i-au zâmbit din panouri şi susţinea că nu schimbă canalul când încep jurnalele de ştiri. Mesajul se diluase însă atât de mult, încât îi devenise confuză şi data în care este aşteptat la urne. Îl ameţise suprapunerea cu o altă dezbatere politică - referendumul pentru votul uninominal, agitaţia mediatică din jurul crizei din Italia şi ambiguitatea informaţiilor legate de Parlamentul European, de candidaţi şi de programe. Noroc că nu l-a interesat Elodia, că şi-ar fi pierdut şi bruma de atenţie pentru europarlamentare.

Până să se întrebe „Eu cu cine votez?“, nu apucase să-şi răspundă la „Eu pentru ce votez?“ Cu ce se mănâncă Parlamentul European şi ce vor face acolo domnii şi doamnele care îi cer votul mai mult a intuit decât a înţeles din mesajele acestora. Din sloganuri şi afişe a reţinut că Gigi pleacă în cruciadă, să slujească crucea şi neamul, că o familie de bătrâni ştie cui să mulţumească pentru pensia decentă şi că un diriginte invizibil, ocupat cu referendumul, îşi trimite şcolarii în Europa. Ce să facă acolo? Ce teme europene îi frământă? A su