Imbătrănirea populaţiei, ca impact asupra sistemelor asistenţiale, implică unele planuri de analiză: a/ ce se intămplă cu contractul social intre cetăţean şi stat; b/ care sunt riscurile rezonabile de asumat; c/ care sunt implicaţii ale proliferării sistemelor private de pensii pe fondul globalizării petelor financiare.
Imbătrănirea populaţiei, ca impact asupra sistemelor asistenţiale, implică unele planuri de analiză: a/ ce se intămplă cu contractul social intre cetăţean şi stat; b/ care sunt riscurile rezonabile de asumat; c/ care sunt implicaţii ale proliferării sistemelor private de pensii pe fondul globalizării petelor financiare.
Un aspect definitoriu pentru democraţiile avansate priveşte sistemele de securitate socială: contractul social intre stat şi cetăţean, ce urmăreşte atenuarea riscurilor inerente unei economii de piaţă, in dorinţa de a creşte coeziunea socială şi loialitatea faţă de instituţii ale statului de drept. In modul de funcţionare prevalent a contractului social găsim reticenţa cetăţenilor, a multor politicieni, in ţările capitaliste bogate faţă de privatizarea asistenţei sociale. Inclusiv in SUA, rezervele faţă de privatizarea asistenţei sociale sunt considerabile. Redesenarea contractului social este, in opinia mea, cea mai ambiţioasă ţintă a guvernelor in democraţiile liberale in condiţiile imbătrănirii populaţiei, a crizei asistenţei sociale - sub presiunea izvorătă din ascensiunea economică fulminantă a Asiei, care modifică ierarhii competitive in economia globală. Discuţii aprinse privind polarizarea socială, care ar fi sisteme educaţionale adecvate debutului noului secol, reforme necesare pe piaţa muncii care să inducă mai multă flexibilitate şi adaptabilitate (flexsecurity) etc. exprimă un proces mai vast, ce a cuprins democraţiile avansate. Â
Această discuţie amplă priveşte şi ţăr
