- Diverse - nr. 228 / 21 Noiembrie, 2007 Cu mai bine de douazeci de ani in urma, la Targu-Mures, am cunoscut o domnisoara zvelta, subtirica, cu un chip placut, care m-a captivat printr-o exprimare limpede, curata a ideilor. Era o zi calduroasa, din cate imi aduc aminte, razele soarelui jucandu-se parca cu parul ei blond, dandu-i stralucire. Inainte de a-mi spune, aflasem ca este profesoara, in anul doi de activitate didactica. Intr-un anume fel aveam lucruri comune, care, in timp, s-au statornicit spre acelasi scop: educatia tineretului. Si anii au trecut, s-au pravalit in tunelul timpului, trecand peste noi sau pe langa noi asa, pe nesimtite, fiecare urmandu-si firescul drum al vietii. Pana intr-o zi… O zi de marti, 13 noiembrie, a anului 2007, cand revederea a devenit poveste. Povestea unor ani daruiti scolii de Melania Stejerean, domnisoara zvelta, subtirica si blonda pe care doar intamplarea mi-a scos-o in cale cu zeci de ani in urma. O poveste al carei narator este cea nascuta in tinuturile Salajului, la Husia, in a patra zi a lunii iunie 1954; cea scolita la Zalau, apoi la Facultatea de filosofie-istorie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca(1980). "Imi place sa spun ca mi-am ales profesia de dascal la o varsta la care copiii se joaca. In joaca, eu spuneam povesti colegilor care se adunau acasa la noi, ca la scoala. Scoala a fost elementul cel mai stabil din viata mea. Si chiar am ajuns sa-mi confund viata cu scoala. Viata si scoala, cultura, educatie-instructie, perfectionare continua, daruire, profesionalism, descoperirea continua a pasiunii elevilor pentru psihologie si filosofie, logica si economie, sociologie si studii sociale, istorie _ asta au insemnat cei 27 de ani de profesorat. Ma bucur cand cineva, cu ochii stralucind, spune: «Mi-ati fost profesoara». Sutele de elevi care au invatat la liceele din Tarnaveni, Targu-Mures _ «Unirea», «Bolyai