Vineri, la ora 15, la Tirgul de Carte “Gaudeamus”, Lucian Boia isi va lansa ultimul volum aparut in limba romana (Occidentul. O interpretare istorica). Am avut privilegiul sa citesc acest volum in manuscris. Intr-un cuvint: EXCELENT!
Vinerea trecuta, in fata cite unei cafele, am facut si un interviu, vag frivol, cu profesorul Boia. Il redau mai jos, cu multa placere.
Mi-ati spus cindva ca sinteti foarte curios. Nu ati fost niciodata curios sa fumati?
Eu sint foarte curios fata de unele lucruri care ma intereseaza si adesea, cind ma intereseaza, sint intr-adevar teribil de curios si nu ma las pina nu le rezolv. Uneori, din asemenea curiozitati “extreme” ajuns sa scriu o carte. Sint insa complet lipsit de curiozitate asupra altor lucruri. Fumatul face parte din zona mea de lipsa totala de curiozitate. Nu m-a interesat niciodata sa fumez.
Nu ati tras nici macar un fum?
Nu. Absolut nici unul. Eu zic ca sint un om serios. Daca as fi inceput sa fumez, as fi fumat pina la urma de-aadevaratelea. Asa, sa trag un fum…Nu vad ce farmec ar fi avut. Sint un nefumator absolut.
Cafeaua e din punctul dumneavoastra de vedere un viciu sau o placere aproape nevinovata?
Nici viciu, nici placere nevinovata – din punctul meu de vedere. E o necesitate, intr-adevar o necesitate. “Viciu” mi se pare prea mult. Mult prea mult. De la genul asta de moralitate, o sa ajungem sa bem numai Coca-Cola sau nici macar asta, pentru si Cola are ceva excitant. O sa ajungem sa bem doar apa de izvor, dar, poate ca si izvoarele sint impure, poluate sau mai stiu eu ce. Sau poate ca nu o sa mai bem nimic si nu stiu ce o sa facem atunci. Deci, sa nu abuzam cu ideea asta de viciu fiindca putem ajunge in felul asta la concluzia ca omul este o fiinta teribil de vicioasa. Sigur ca o placere sa beau cafea; imi face placere sa beau cafea. Dar o beau din necesitate. Sigur insa ca
