Religiile naturale, cu cea ebraica si cu cea crestina, desi au cimpuri de viziune si de cuprindere diferite, se suprapun in ortodoxia lor. In cadrul acestor sisteme religioase exista un punct "eretic", antidogmatic, in care ele se intilnesc. Asa cum arata si filosoful francez Alain Besançon in Eseuri despre lumea de azi, (Bucuresti, Humanitas, 2007), "exista o vasta zona de suprapunere intre religiile naturale (sau pagine), religia din Vechiul Testament si religia crestina". Mai mult, epoca noastra pare sa semene cu cea a sfirsitului Antichitatii, cind se inregistreaza un fel de fuziune a diverselor scoli intr-un fel de religiozitate sau de religie comuna. Augustin vedea in asta o forma superioara a religiei naturale, iar astazi foarte multi autori vorbesc despre "un nou naturalism". Nu se mai produc mari sisteme filosofice, lumea nu mai are timp sa gindeasca si se multumeste cu prefabricate intelectuale servite de-a gata pentru a-si explica ceea ce considera ca ar fi, totusi, de explicat. M-am intrebat de ce si cred ca fenomenul il insoteste pe cel de desacralizare, de dezincintare a lumii (Marcel Gauchet), cu toata invazia sa de ateisme, pe care Occidentul continua sa le produca cu o ritmicitate demna de o cauza mai buna si care, mai nou, vin preponderent dinspre stiintele exacte, spre deosebire de perioada anterioara, cind veneau mai ales dinspre stiintele sociale. Ortodoxia pagina nu este dogmatica, prin urmare este mai lesne de acceptat. Cu alte cuvinte, daca tot sintem muritori, de ce sa nu facem totul in conformitate cu elementul cel mai trecator din noi si nu cu cel mai elevat? Este exact, inversul raspunsurilor marilor religii, sisteme si traditii religioase. Pe de alta parte, orice sistem inchis nu e decit un pat procustian pe care unul sau altul dintre autori isi exerseaza constienta constiintei, obscurizind cit poate lumina; un fel de luminis al fiintei c