Economia românească nu poate oferi un salariu mediu, brusc, de patru-cinci ori mai mare decât este în prezent. Pur şi simplu, este imposibil. Există în România câteva categorii sociale care au venituri comparabile cu cele ale occidentalilor: întreprinzători, avocaţi, notari, salariaţi din bănci şi comunicaţii, ţărani care şi-au vândut pământurile pe milioane de euro, dar şi destui bugetari şi, de asemenea, tot felul de şmecheraşi, funcţionari corupţi sau combi

Economia românească nu poate oferi un salariu mediu, brusc, de patru-cinci ori mai mare decât este în prezent. Pur şi simplu, este imposibil.

Există în România câteva categorii sociale care au venituri comparabile cu cele ale occidentalilor: întreprinzători, avocaţi, notari, salariaţi din bănci şi comunicaţii, ţărani care şi-au vândut pământurile pe milioane de euro, dar şi destui bugetari şi, de asemenea, tot felul de şmecheraşi, funcţionari corupţi sau combinatori. Ei au venituri lunare de cel puţin 2.000 de euro. Toţi aceştia nu pot avea ca punct comun decât mărimea veniturilor. Numărul lor însă nu este deloc neglijabil.

Ei sunt cei care plătesc preţuri enorme pentru un apartament sau care cumpără cele mai scumpe maşini. Aceştia sunt cei care nici măcar nu-şi propun să plece pentru a munci sau a aface afaceri în străinătate. Au aici cam (aproape) tot ce le-ar putea oferi Vestul. Lângă ei, în număr mult mai mare, sunt cei care au venituri insuficiente. Veniturile mici au justificări multiple: şcoală prea puţină, atitudine negativă, lipsă de iniţiativă, greutăţi de integrare, pregătire pentru domenii cu salarii mici sau, pur şi simplu, ghinion şi lipsă de şansă. Ei sunt cei care încearcă să fructifice şansa de a putea munci în alte ţări, căutând salarii de 1.000-1.500 de euro. Numărul lor pare să fie undeva între două şi trei milio