Puternica dezbatere din jurul cazului Mailat ne-a indreptat privirea mai mult decat de obicei catre societatea italiana. O societate pe care, astazi, romanii o percep ca inflexibila, rigida si polemica. In tot acest tavalug de evenimente si declaratii ajungem inevitabil la actorii principali, cei care dau forma si continut societatii - politicienii. Si incepem sa ne intrebam cine sunt ei, de unde vin. Aflam ca Walter Veltroni, primarul Romei si una dintre vocile care s-au ridicat cel mai aprig impotriva romanilor, este, paradoxal, un om de stanga, fost membru al Partidului Comunist Italian. Recent, acesta a devenit secretar al unui mare partid de centru-stanga - Partidul Democrat -, victorie obtinuta in urma unor alegeri primare la care au participat peste 3 milioane si jumatate de cetateni italieni. Dincolo insa de cine ii conduc pe italieni, se pune intrebarea si cum au ajuns acestia sa fie alesi. Incercand sa raspundem la intrebare, descoperim, de fapt, un subiect a carui dezbatere a dominat constant scena politica italiana a ultimilor 15 ani - Legea electorala si modificarile succesive ale acesteia. In prezent, dezbaterea a fost reaprinsa si pe meleagurile "fratilor de sange", intr-un moment in care, la noi, ea se afla abia la inceput de drum. Sa privim mai indeaproape momentul 1993 in Italia, pentru a ne vedea oarecum in oglinda, a incerca sa anticipam evenimente si, daca am putea, sa evitam greseli. 1993 marcheaza caderea primei republici italiene, in parte din cauza noilor schimbari pe scena politica internationala (caderea comunismului), dar si ca urmare a scandalului Tangentopoli (orasul coruptiei), a operatiunii Mani pulite, care s-a soldat cu arestarea a sute de oameni politici din toate partidele, ceea ce a dus la o profunda criza de legitimitate a sistemului politic. Sistemul romanesc inca nu a intrat in criza, insa scandalurile de coruptie care au afect