D-l Bogdan Olteanu face parte dintre acei politicieni relativ tineri despre care s-a crezut ca, odata ajunsi in demnitati importante ale statului, vor face diferenta. Si au facut diferenta. In rau. In raport cu d-l Olteanu, Nicolae Vacaroiu, de pilda, presedintele Senatului, e un model de corectitudine, tact si prudenta. Dar chiar si Adrian Nastase, al carui loc de presedinte al Camerei l-a luat d-l Olteanu, pare acum, prin contrast, un personaj serios si responsabil. Tinerii sunt o sansa, deoarece nu fusesera corupti de regimul comunist - s-a spus. Adevarat. Dar au fost corupti de baronii postcomunisti. Au avut alte orizonturi - am crezut noi, naivii - definite de modelele unui mare partid istoric al Romaniei. Adevarat, numai ca orizontul Bratianu si I.G. Duca a fost uitat din pricina seductiilor lui alde Patriciu, Fenechiu & Co. Sunt oameni cu carte, care au avut burse in strainatate - ne-am amagit, cand am votat pentru ei. Da, numai ca stralucirea demnitatilor publice, banii, masinile scumpe, expunerea mediatica le-au sucit mintile, atatea cate le aveau. In mod surprinzator, acesti oameni tineri - mult mai repede decat predecesorii lor - au uitat cine erau si de unde plecasera. Aceia purtau totusi povara unui trecut discutabil, chiar suspect. Trebuiau mereu sa se scuze si sa se justifice, chiar daca o faceau fara convingere interioara. Acestia - tinerii - nu mai au pentru ce sa dea justificari, nici pentru ce sa fie prudenti. Aceia erau inca duplicitari. Acestia sunt cinici. Aceia evitau coliziunile inutile. Acestia n-au retineri sau ezitari. Un ministru de Externe sau un presedinte de Camera pesedist risca, daca se rastea la ambasadorul Statelor Unite, cum a facut-o d-l Olteanu, sa i se strige ca e "neocomunist" si ca face jocul lui Putin. Domnul Olteanu, in schimb, e senin. Nu intelege nimic din politica internationala, asa cum nu intelege nici seful lui, primul