E foarte greu astazi sa-i mai indemni pe romani sa mearga la vot.
Ce sa le spui? Prafuitul „cine nu voteaza nu conteaza“ suna in Romania anului 2007 ca un banc rasuflat. Replica e pregatita si vine de pe orice limba de cetatean scirbit si satul sa vada cum arata clasa politica actuala: si cine voteaza, cit dracu’ conteaza?!
Doua momente semnificative pentru istoria noastra recenta au ingropat speranta schimbarii rapide a societatii politice romanesti prin votul popular. Primul episod s-a petrecut in 1996, cind s-a crezut - cu un entuziasm greu de reeditat - ca am scapat de jigodiile comuniste.
Dupa dezamagirea cumplita a celor patru ani de administratie Constantinescu, numai teama ca ar putea deveni C.V. Tudor presedinte i-a urnit pe romani spre sectiile de votare. Al doilea episod, inca in desfasurare, este cel al victoriei Aliantei D.A., vazuta, in 2004, de o buna parte a electoratului ca singura cale spre mult doritele dreptate si adevar. Ce a urmat, se stie, se vede si se simte.
Un val cumplit de furie si dispret a indepartat electoratul de politicienii compromisi, ale caror promisiuni de campanie s-au dovedit a fi doar o salata de vorbe.
Pe cale de consecinta, societatea romaneasca se afla astazi in fata unui impas cumplit, in care dezamagirea provocata de politicienii expirati in vorbe si in fapte e doar un etaj al lui. Cel mai greu de trecut in atare conditii este marele obstacol al lipsei de perspectiva, intrupat pe deplin in dilema amintita mai sus: cine voteaza, cit dracu’ conteaza?!
Acestea fiind spuse, trebuie sa recunosc ca privesc ca... romanul zbaterile presedintelui Traian Basescu de a chema electoratul la referendumul din 25 noiembrie. Sint, cum s-ar zice, indoit.
Sa merg la referendum, sa ce? Sa-mi fac iar iluzii ca s-ar putea schimba ceva in clasa politica? Sa iau o n