Sfirsitul saptaminii a propus citeva repere muzicale deosebit de atractive, melomanii infruntind vremea infernala pentru a asista fie la o noua seara din Festivalul „Craiova muzicala“, ajuns la a XXXIV-a editie, fie la concertul Ansamblului Ansonia sau la reprezentatia de la Opera Nationala Bucuresti.

Dupa debutul festivalier din 15 noiembrie, cind Orchestra de camera a Republicii Moldova a evoluat sub bagheta lui Cristian Florea (stabilit in Spania), solist fiind violonistul Eugen Sirbu (sosit de la Londra), simbata seara am aplaudat, la Craiova, Orchestra Filarmonicii clujene care, dirijata de Pierre Dominique Ponelle (fiul celebrului regizor francez), a optat pentru un program cu „priza“ la public. Publicul a putut audia poemul simfonic Vltava de Smetana, Dansuri din Galata de Kodaly si Concertul pentru pian de Ravel. Ansamblul clujean a sunat frumos, omogen, dens, cu interventii solistice excelente in special la suflatori, realizind o paleta coloristica diversa, pe care insa as fi dorit-o mai bogata.

Instrumentistii au raspuns exact gesticii dirijorale largi, oaspetele preferind probabil mai curind elementele de contrast si mai putin evidentierea rafinamentelor expresive. Surprinzator a fost insa modul de abordare destul de auster al Concertului de Ravel, in care sonurile de factura impresionista, sugestivitatea imagistica au fost inlocuite cu o consistenta care, probabil, viza anvergura, astfel ca, in locul unui „foc de artificii“ am ascultat o abordare aproape monumentala. De altfel, si pianistul Csiky Boldizsar, cu o tehnica performanta si o atenta analiza a partiturii, a construit discursul solistic pe coordonatele sobrietatii, introspectiei cenzurate, fara sclipiri perlate sau multicolore. Aplauzele entuziaste ale publicului numeros (care a beneficiat si de doua bisuri, cintate cu acelasi profesionalism) m-au convins inca o data ca intrea