Sute de oameni din mai multe cătune ale Văii Jiului riscă să rămână izolaţi din cauza drumurilor pline de nămol. Zăpezile îi îngrozesc şi sosirea iernii este pentru ei ca o condamnare, pentru că reuşesc foarte rar să coboare în oraşe. La ei nu ajung ambulanţa, pompierii şi singurul mod în care pot trece munţii de noroi este călare. Drumuri distruse sau chiar măturate de ape, căi de acces inexistente şi oameni condamnaţi la izolare. Acesta este tabloul comunităţilor care locuiesc în cătunele din Valea Jiului. În oraşul Uricani există două zone unde oamenii trăiesc aceste drame în fiecare an: la Feţele Topliţei, pe drumul ce leagă Uricaniul de Câmpu lui Neag, şi la intrarea în oraş, dinspre Lupeni, în zona denumită Valomir. Oamenii de aici s-au plâns ani buni de faptul că drumurile le-au fost măturate de ape sau de zăpezile topite, dar autorităţile locale nu au încă soluţii decât pe hârtie. „Am făcut multe sesizări la primărie şi ne-au promis ajutor. Acum au reuşit să întocmească un studiu şi sperăm să găsească şi fonduri, pentru că la noi, când plouă, drumul nu mai poate fi urcat decât cu calul“, au spus localnicii din Feţele Topliţei.

Promisiuni şi oameni dezamăgiţi Drumul nu a fost nici măcar pietruit, iar pentru el autorităţile locale au reuşit doar să iniţieze şi să aprobe un studiu de fezabilitate. Primarul Dănuţ Buhăescu susţine că bugetul mult prea mic al localităţii nu îi dă posibilitatea de a finanţa astfel de lucrări, în timp ce oamenii aşteaptă o minune şi se roagă să nu se îmbolnăvească sau să ia foc vreo gospodărie, pentru că nimeni nu îi poate salva. În această situaţie sunt zeci de localnici, pe care regimul comunist i-a determinat să se refugieze în munţi, în momentul în care s-a decis deschiderea carierei de la Câmpu lui Neag. Oamenii spun că, în toţi anii care au trecut de la căderea comunismului în România, nimeni nu le-a luat în seamă plân