Radu TUCULESCU
Umbra penei de gisca
Editia a II-a revazuta
Prefata de Cornel Moraru
Editura Galaxia Gutenberg, Tirgu-Lapus,
2007, 420 p.
Radu Tuculescu este un prozator de cursa lunga, dar unul ale carui performante – am mai spus-o si cu alte ocazii – trec, din pacate, neobservate. Cele douasprezece volume de proza publicate din 1978 (cind debuteaza cu Portocale si cascadori la Editura Dacia) pina acum il recomanda ca pe un virtuoz si ca pe un remarcabil experimentator. E unul dintre rarii scriitori care nu se repeta de la un volum la altul, ocolind manierizarea si autopastisa. in fiecare carte incearca ceva nou, scrie altfel si mereu despre altceva. Constanta ramine doar nevoia teribila de a fictionaliza, de a imagina, de a istorisi. E, o spun din nou, surprinzatoare indiferenta cu care criticii din varii generatii trec pe linga volume ca Vinzatorul de aripi, Degetele lui Marsias sau Ora paianjenului. Nu mai demult decit anul trecut, Radu Tuculescu a publicat la Cartea Romaneasca un roman foarte bun, Povestirile mameibatrine, care nu s-a bucurat – nici el – de un prea mare interes din partea criticii de intimpinare si e deja cvasiuitat. Anul acesta, autorul reediteaza o carte aparuta in 1991, Umbra penei de gisca, optind, din pacate, pentru o editura mica, destul de putin cunoscuta, Galaxia Gutenberg (unde si-a republicat in 2006 si Ora paianjenului)...
Calitatea cea mai importanta a prozatorului Radu Tuculescu este aceea de excelent povestas, de „inventator“ de povesti care, chiar daca pornesc dintr-o realitate foarte palpabila, contin un simbure inefabil de fantastic, de fantasmatic si de mister. Umbra penei de gisca este o carte scrisa intre 1986 si 1989, asadar in ultimii, negurosii ani ai dictaturii ceausiste, si construita ca o parabola a supravietuirii Artistului in conditiile unui regim politic tiranic.
