Nu intelegem toata aceasta vinzoleala in jurul votului uninominal. Nu intelegem toata aceasta agitatie extrem de dura pentru a convinge ca un sistem ar fi mai cu mot decit celalalt, cind poporul care voteaza si care livreaza parlamentarii ramine acelasi. Nu intelegem si pace de ce acest „uninominal“, atit de des si insistent vehiculat, ar putea schimba habitudinile noastre si felul nostru de a fi, atit de bine fixat prin secole de exercitiu, mult prea putin democratic.

Nu votul uninominal ar rezolva gravele carente etice si morale, nu votul uninomimal ar putea aduce un dram de nadejde in ziua de miine a celor care chiar mai spera in ziua de miine. Doar scoala si familia, o mai buna educatie si o mai eficienta pregatire profesionala, plus cultura, atit de des invocata astazi, ar putea schimba in profunzime – si nu doar la suprafata – ceva din viitorul nostru. Ca popor, si nu ca populatie, ca popor European – adaugam imediat, pentru ca sintem racordati la o lume noua spre Vest, dupa ce secole de-a-rindul am fost legati ombilical de un Est care a lasat urme adinci. Ne place sa admitem sau nu, aceasta este realitatea. Ce va fi, inca nu stim bine.

Si atunci de ce oare sint puse in joc atitea energii legate de uninominal? Ca sa ce? Ca sa avem speranta ca viitorii parlamentari, alesi prin vot direct si nu pe liste de partid, oricare ar fi el, vor fi mai buni profesionisti, mai cinstiti si harnici, mai devotati Tarii si Neamului decit cei alesi pina acum, tot prin procedee democratice. Sa o spunem pe cea dreapta: ne vine greu sa ne facem iluzii dupa ce deziluziile s-au adunat cu toptanul si resemnarea si-a facut loc generos. Ne vine greu sa admitem ca „tineretul“, de care se tot face atita caz in actuala campanie electorala, nu are nimic in comun cu „batrinetul“ care trebuie „curatat“ de pe esichierul politic actual. Ne este greu sa admitem ca viit