Odata cu debutul editiei 2007 a Festivalului National de Teatru (FNT), un studiu realizat de CURS demonstra, cu metode stiintifice, ca 90% dintre romani nu merg niciodata la teatru. Contrazicind constatarile, la FNT biletele puse in vinzare s-au epuizat ca piinea calda. Si, cind te gindesti ca FNT-ul a durat aproape doua saptamini si a adus in Capitala un numar semnificativ de reprezentatii romanesti si straine, faptul ca lumea a dat navala in salile de spectacol poate fi interpretat in mai multe feluri: 1. La casele de bilete au ajuns restul de 10%! 2. La Bucuresti mersul la teatru a devenit o practica mondena. 3. Asistam la o reintoarcere masiva a publicului la arta scenica. 4. Lumea doreste sa vada spectacole de buna calitate, iar un festival, mai ales unul national, poate fi un garant al valorii.
Despre FNT 2007 poti spune multe, dar in primul rind trebuie sa recunosti ca a fost o editie-maraton, cu de toate pentru toti, sistematizate pe module si sectiuni: teatru, dans, lansari de carte, conferinte, intilniri, repetitii deschise, expozitii. in anumite cazuri, au fost prea „de toate“, pentru ca anumite spectacole nu se ridicau valoric la standardele unei reuniuni care-si propune, prin manifest, sa evidentieze starea estetica a unei stagiuni. Regizorul a constituit, pentru a treia oara consecutiv, tinta declarata a selectionerului Marina Constantinescu. Autoritate absoluta a actului scenic, regizorul determina prin forma si inspiratia sa de moment destinul unui spectacol si recunoasterea nationala a unui teatru. La noi, a devenit o adevarata stradanie manageriala ca directorii sa prinda loc in agendele incarcate ale regizorilor bine cotati.
Cei mai multi accepta neconditionat textul/spectacolul propus de regizor, indiferent de programul repertorial al institutiei (acolo unde acesta exista), de obiectivele de perspectiva ori de contextul
