Că în buricul oraşului se sparg străzi, bulevarde, se plombează gropi în mijlocul zăpezii, că tot centrul Craiovei este un circ în care se iau la întrecere în reprezentaţii maşini fumegânde, pietoni înnebuniţi şi utilaje... odihnite, asta nu mai miră pe nimeni de mult. Dar că tot acest calvar al gropilor s-a întins până la poarta vilelor de lux, de şi până unde abia mai răzbate picior de ştab craiovean ori cauciuc de gipan, asta chiar întrece orice limită a răbdării, chiar şi a cetăţeanului cinstit de la bloc... Drumul Muntenilor. Se lasă în stânga, la ieşirea din Craiova, după podul de la Electro. Face legătura între E 70 şi unul dintre cartierele rezidenţiale ale Craiovei, răsărite în anii recenţi postdecembrişti. Pardon: făcea... Pentru că, de ceva vreme, respectiva stradă nu mai reuşeşte decât să însăileze o imaginară şi nu tocmai civilizată comunicare verbală între proprietarii de case şi Direcţia de Servicii Publice a primăriei. Motivul disputei? Simplu. Sus-numita instituţie i-a lăsat pe craiovenii din zonă fix ca-n vârful muntelui: printre bolovani, cratere pline de noroi - devenite, după topirea proaspetei zăpezi, adevărate găuri negre -, ba chiar şi cu propriile „lacuri de acumulare“ la porţi. Astfel că, acolo unde nu mai devreme de acum o lună asfaltul proaspăt de numai un an şerpuia - ce-i drept, cu câte o spărtură ici-colo, pentru autenticitate - pe lângă cele două şiruri de căsuţe elegante, astăzi nu a mai rămas din el decât o biată cărare nenorocită, muntenească, plină de hârtoape, aproape imposibil de străbătut chiar şi de cele mai abile maşini de teren. Unde nu-i cap, vine şi zăpada! Povestea este după scenariul cunoscut: cu trei săptămâni în urmă, o echipă de muncitori călare pe utilajele în dotare a spart liniştea „muntenilor“. Destoinicii băieţi n-au stat mult pe gânduri şi, până să se dezmeticească locuitorii din zonă, au început să radă asf