Complet independent de uluitoarea vivacitate a omului şi de buna dinamică a editurilor, scrisul lui Radu Cosaşu nu îmbătrâneşte niciodată. Fiecare primă lectură, fiecare fragedă reluare a volumelor sale mai vechi sfârşeşte, nediferenţiat, într-o admiraţie intelectuală situată departe de maliţiile obişnuite ale reconsiderării. Supravieţuirea, cuvântul care îi titrează episodic mai toate cărţile de ceva vreme încoace, se confirmă fără drept de apel. Rezistenţa la istoria mare şi din an în an tot mai sinistră e contrabalansată de o imunitate epidermică la timpul pur şi simplu. Chiar atunci când predispoziţia spre datare face parte din structura internă a opului - cum se întâmplă în acest al şaselea volum al Supravieţuirilor, publicat iniţial în 1971 sub un titlu radical diferit, Un august pe un bloc de gheaţă - suspiciunea uzurii morale se amână întemeiat şi dezinvolt. Se reportează sine die.

Nu ştiu în ce măsură existau, în relaxaţii noştri ani 70, prea mulţi şi prea harnici cititori de presă internaţională, avizi de minusculele veşti legate de cele mai recente întâmplări ştiinţifice, de divorţuri spectaculoase, de recorduri numai bune pentru a fi doborâte, de incredibile meciuri de fotbal. Radu Cosaşu era, se vede treaba, unul dintre aceşti puţini cavaleri ai tiparului şi ai paginii de celuloză în format A 3. Chiar primul între egalii împătimiţi de presă, făcând paradă nobilă de pasiunea sa şi transformând-o într-o realitate secundă, din care - consecinţă logică şi deopotrivă naturală - pot izbucni oricând cărţi: "sunt vârât cu mâinile până la coate în colecţiile de reviste ale lumii şi le cunosc până la ştirile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalţă neîncetat aburul vieţii pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare. Caut Sportul şi Scânteia, şi Contemporanul, şi Lumea, la prima oră; spre prânz nu mai au acelaşi farmec, le cunosc prea m