Intr-un moment de plictiseala, in timp ce stateam la o coada imensa, pe o ploaie rece si deasa, am inceput sa numar muzeele si casele memoriale din Iasi. De la distanta, ajutat de memoria vizuala, am depasit in scurta vreme degetele de la ambele maini.
Am inceput cu Palatul Culturii, punct de reper indiscutabil, am trecut prin Casa Dosoftei, Muzeul Eminescu din Copou, Casa Toparceanu, Bojdeuca lui Creanga si am ajuns pana sus, spre iesirea din Iasi, la domeniul lui Mihail Sadoveanu. Intre timp, am mai adunat cateva case mai mici, plus cateva muzee. Momentul de plictiseala despre care vorbeam nu era unul oarecare: coada aceea imensa se intortochea prin curtea Palatului Versailles si, din clipa in care m-am asezat la ea pana cand m-am vazut cu binefacatoarele bilete de intrare in mana, au trecut doua ore si jumatate.
Intamplarea norocoasa a facut ca, in zilele premergatoare mai sus descrisei imagini, sa stau la alte cozi "muzeale". Pentru vizitarea unor castele din Valea Loarei. Cozi mai putin impresionante decat cea de la Versailles, dar destul de lungi pentru a ma face sa scot camera video din geanta si a le filma. Am vizitat castelul Azay-le-Rideau, apoi Chenonceau, apoi Amboise. Cel putin la Chenonceau, camera l-a surprins pe scriitorul Florin Lazarescu, alaturi de care ma aflam acolo, exclamand: "Bai, cred ca-i cea mai lunga coada la care am stat in viata mea!". Cum spuneam, Versaillesul a batut mai apoi orice record, dar la acea vreme inca nu stiam asta.
Ce legatura are traseul nostru "turistic" cu enumerarea muzeelor si a caselor memoriale din Iasi? Pai, la drept vorbind, niciuna. Din pacate. Desi ar fi trebuit sa aiba. Pentru ca, pastrand proportiile, fireste, si locurile din Iasi despre care am vorbit sunt obiective turistice, si ele ar trebui sa atraga vizitatori si sa-si asigure un buget din vanzarea biletelor de intrare. Ca nu se int
