I. Antropocentrism şi

experienţă individuală

Vreme de şase luni, Galeria Luchian 12 a găzduit expoziţia de pictură şi desen, intitulată Ipostaze, a tinerei artiste Daniela Chirion. Cea de-a doua sa expoziţie personală, după Kakemono şi autoportrete de la Galeria Cuhnia a Palatului Mogoşoaia, Ipostaze reprezintă un moment decisiv în cariera pictoriţei şi, poate, chiar în destinul său artistic. Deşi o expoziţie curentă, de etapă, fără nici o altă miză declarată în afara aceleia de autoevaluare şi de confruntare directă cu un public real, diversificat inevitabil şi fără a avea, în mod necesar, acelaşi nivel de înţelegere a unei forme artistice, ea reprezintă, de fapt, un rezumat al unei călătorii profunde, aproape mistice, în interiorul unui motiv plastic, şi nu numai, de o complexitate unică - anume chipul uman. Pe un spaţiu aparent restrîns, de doar cincizeci şi trei de lucrări, printre care şi foarte multe desene pregătitoare, Daniela Chirion ia în posesie această realitate inepuizabilă, o cercetează şi, mai apoi, oferă privitorului propriile sale variante plastice de înţelegere şi de analiză. Trei ipostaze bine individualizate, însă foarte greu de disociat la o privire fugară, alcătuiesc proiectul artistic al pictoriţei, îi circumscriu cîmpul conceptual şi definesc perspectiva morală a reprezentărilor sale: autoportretul, portretul şi cuplul om/animal. Chiar dacă ordinea lor cronologică, în enunţurile explicite ale artistei, este aceasta, în logica unei lecturi obiective, dacă îi putem spune aşa, ordinea ar fi exact inversă, adică om/animal, portret şi autoportret. Deşi, la prima vedere, acest aspect nu pare a avea o prea mare importanţă, la o analiză mai atentă el îşi dezvăluie întregul său cîmp de semnificaţii. Percepţia exterioară a unei asemenea succesiuni priveşte omul în general, priveşte specia, dinamica acesteia de la genul proxim al vieţi