Deci, teribil personaj acest Cantacuzin! Un Boss ahtiat de cultură. N-a editat el Biblia de la Bucureşti? Un tip de renaştere valahă, dozând în părţi egale inteligenţa rafinată şi otrava, argumentul fiind şi cucuta, lichidându-şi cu sânge rece adversarii, până când pieri şi el, otrăvit...

Cum arăta el? Neculce l-a văzut şi l-a prins în această frază grea:

Om mare la stat cu ochi ca de bou, harnic, darnic, milă mare făcč la streini, la slujitori. Cheltuič mult, să-ş facă nume, iar nu să strângă.

Un generos în aparenţă, mânuind cu iscusinţă arma vremii, corupţia. (A vremii, numai?...)

Dincolo, Cantemir analfabetul. Un viveur sigur pe el.

Intelectualii, Miron Costin, căruia i-a tăiat capul şi toţi intelectualii vremii îl ironizează la mese pe bătrân şi pe Iordachi, precautul, ministrul de finanţe:

Mai des cu păharele, măria ta, şi mai rar cu orânduielili, că ţara îi iertată de la Poartă, ş-ei vrč să-ţi dai măria ta sama odată şi nu-i putč.

Aceeaşi violenţă, la muntean. Care visează copacul de aur din al cărui falnic trunchi o ramură este cantacuzină. Ea desfăşoară o mare energie diplomatică şi militară. Strânge oşti în Muntenia. Lansează pe Argeş vase cu provizii să le îndrepte spre Dunăre. Se înţelege cu căpeteniile sârbeşti. Trimite la nemţi soli. Printre care şi pe aga Bălăceanu, ginerele său. Repede un crainic şi la Moscova. Să se lase în jos muscalii. Să coboare spre Buceag, să dea sprijin la momentul oportun, când turcii, înaintând spre Belgrad, el, domnul creştin al }ării Româneşti, ar năvăli cu toţi aliaţii spre sud, să "apuce }arigradul" (visul, încă nevisat, al lui Petru cel Mare, al cărui rol în istorie, abia începe).

Trebuie să recunoaştem: după unirea efemeră a ţării sub Mihai Viteazu, de la care abia trecuse un secol, planul lui Şerban vodă Cantacuzino de a reînvia Bizanţul, cu o sucursală la Bucureşt