În mentalul european, cuvîntul tropice a născut dintotdeauna ideea unor călduri insuportabile îmbinate cu umiditate ucigaşă: sau pe cea a unei uscăciuni de stil saharian. Excesul de căldură şi de umiditate, atmosfera irespirabilă, ploile diluviene, pustiul african, lupta de oră cu oră cu clima ostilă - iată ce-şi închipuie europenii că ar reprezenta Tropicele. "Căldurile tropicale" din vremea lui Caragiale traduceau, verbal, o obsesie bine şi îndelung sedimentată în conştiinţa publică, obsesia celor care doar auziseră cîte ceva despre Tropice, fără să le fi văzut.

Că aşa-numitele "idées reçues" au, de obicei, falsitatea înscrisă în propria lor definiţie - asta o ştim demult; dar nu ne-am fi aşteptat ca principiul să se verifice şi în meteorologie.

Sosit la Tropice cu "ideile primite" despre acest loc al lumii, naivul va trebui să le revizuiască treptat - cu neîncredere, cu uimire, în cele din urmă cu încîntare. Brasília, capitala ţării care, în româneşte, sună exact la fel, producînd frecvente confuzii omonimice, se află plasate în emisfera sudică la 16 grade latitudine, adică la aproximativ jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Tropicul Capricornului, în plină zonă ecuatorial-tropicală. între 1 mai şi 15 octombrie 2007, adică timp de o jumătate de an, toate zilele au fost aici intens însorite: temperaturile se situau ziua în jur de 30 de grade Celsius, iar noaptea între 13 şi 16. Asta mereu, săptămîni la rînd, luni la rînd. Cerul, de un albastru strălucitor, avea pe el din cînd în cînd cîţiva nouraşi albi, destinaţi parcă să introducă puţină variaţie în exasperantul beau fixe. Pe parcursul a jumătate de an, soarele a răsărit punctual la aceeaşi oră, la 6,30, şi a apus cu punctualitate de ceasornic în jurul orelor 18. Cîteva minute în plus, cîteva minute în minus nu alterau deloc "drumul egal al fiecărei zile".

între 1 şi 31 mai, doar zile frumoa