Bucurestiul nu e un oras iubit. Declaratiile de amor sunt conjuncturale, iar ele sunt oricum mult mai palide decat rautatile spuse la adresa orasului. Eteroclit in toate cele, netocmit nici macar acum dupa sutele de ani de existenta, orasul pare a fi al tuturor si, in consecinta, al nimanui. Foarte putini dintre cei ce-l locuiesc, il strabat, il polueaza (fonic, moral), il calca in picioare (la propriu si la figurat) il cunosc. Iar daca nu cunosti ceva nici nu poti sa-l respecti. Intr-o buna masura ceea ce se stie azi despre Bucuresti este doar o legenda - "micul Paris interbelic" pe care unii il cauta devoaland cate-un colt cu alura retro, altii il jelesc, iar autoritatile il vad ca pe o afacere imobiliara. Cum arata el insa in constructiile poetice?
Un proiect cultural multimedia incearca sa ofere o imagine a Bucurestiului asa cum se coaguleaza ea din fragmente poetice. Se cheama 27. Poezie de Bucuresti si cuprinde: un volum tiparit, amplu ilustrat cu fotografii, si un DVD (cu ajutorul caruia ii putem vedea si auzi pe autorii antologati). Cei 27 de autori sunt poetii care au primit premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, din 1994 - adica din momentul in care s-a reluat traditia acestor premii - pana acum. Cu precizarea: poeti in viata. Textele antologate se refera sau nu la Bucuresti. Cele mai multe dezvolta constructii plecand de la o realitate simbolica numita Orasul. Dar ceea ce ramane pregnant pentru oras este imaginea, adica fotografiile Mihaelei Marin, splendide pe CD, dar cam inecate la tipar, precum si filmuletele realizate de TVR Cultural pentru fiecare autor, unde este foarte clar ca fiecare poet se simte legat de un anume loc din Bucuresti si, desigur, vrea sa isi lege biografia poetica (si atitudinea fata de oras). Ni se propune, in general, un Bucuresti al trecutului.
Fotografiile insista pe cladiri vechi,
