Sinuzita reprezintă inflamaţia acută sau cronică a mucoasei sinusurilor, o continuare a mucoasei nazale, având aceeaşi structură. Sinusurile sunt cavităţi pline cu aer, situate între oasele feţei, fiecare având un orificiu de comunicare cu fosele nazale. Mucoasa sinusală secretă mucus care umidifică şi încălzeşte aerul inspirat, îmbunătăţind în acelaşi timp rezonanţa vocală. Sinuzita este acută sau cronică. Prima apare îndeosebi în anotimpul rece. Ea se caracterizează prin prezenţa simptomelor pe o durată scurtă, în medie, trei săptămâni. Cealaltă reprezintă inflamaţia cronică a mucoasei sinusale, apărută ca urmare a unei sinuzite acute nevindecate, şi poate dura în medie două-trei luni.

Cauze Cel mai frecvent, sinuzita apare ca urmare a unei infecţii faringiene sau nazale. Mucoasa nazală se continuă cu cea sinusală, orice infecţie bacteriană sau virală de la nivelul celei dintâi putând fi transmisă foarte uşor la cealaltă. Infecţiile fungice determină apariţia sinuzitei preponderent la persoanele cu sistemul imunitar slăbit, precum bolnavii de SIDA, leucemie sau diabet zaharat. Printre cauzele apariţiei sinuzitei se mai numără: expunerea îndelungată a feţei la curenţi reci, variaţiile mari şi bruşte ale temperaturii, fumul de ţigară şi substanţele poluante.

Simptome Cele mai frecvente simptome ale sinuzitei sunt durerea şi presiunea de la nivelul feţei, senzaţia de nas înfundat şi secreţiile nazale muco-purulente. Simptomele variază însă în funcţie de forma acută sau cronică a bolii şi a localizării. Sinuzita acută poate afecta un singur sinus (maxilar, etmoid sau sfenoid), mai multe (polisinuzita), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acută dreaptă sau stângă) sau de pe ambele părţi (pansinuzita acută bilaterală). Bolnavul prezintă cefalee (dureri de cap), pierderea mirosului, secreţie nazală muco-purulentă, înfundarea nasului, ameţeală, lipsa pof