Povestea e tristă şi bine cunoscută. Drama Alinei Lungu a început într-o frumoasă zi de vară. Pe 3 august, în zorii zilei, a simţit că pruncul pe care l-a purtat în pântec vreme de

Povestea e tristă şi bine cunoscută. Drama Alinei Lungu a început într-o frumoasă zi de vară. Pe 3 august, în zorii zilei, a simţit că pruncul pe care l-a purtat în pântec vreme de nouă luni dă semne că vrea să vină pe lume. Bucurie mare! Emoţie! Iar apoi teamă!

A intrat în panică atunci când a băgat de seamă că parcă ar naşte singură-n pustiu, nu în buricul târgului, la Spitalul Universitar. Exact când avea mai mare nevoie de medici şi asistente, s-a trezit părăsită de toată lumea. Asistentele puneau lumea la cale la o cafea prin cine ştie ce cotloane ale stabilimentului, doctoriţa de serviciu, ia-o de unde nu-i, pe medicul de gardă nu avea cine să îl anunţe.

Toţi parcă intraseră-n pământ! Imaginaţi-vă în ce stare a intrat femeia! Micuţul Sebastian, alintat Bebe încă de când creştea în pântec, s-a chinuit împreună cu mama speriată să iasă la lumină. A început să i se vadă capul. Mama striga de durere şi de frică după ajutor. S-a chinuit aşa timp de aproape o oră.

"Cordonul ombilical s-a răsucit în jurul lui Bebe în timpul travaliului. N-a fost nimeni lângă mine, nici doctoriţa Moarcăş, care trebuia să asiste naşterea, nici vreo asistentă", mi-a povestit cu durere, în redacţia "Adevărului", mama lui Sebastian. Acum, copilul ei este mai mult legumă: "Bebe al nostru nu se poate hrăni singur, nu vede, nu aude!". Ce trist! Să-ţi vezi pruncul ţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor!

N-am fi aflat de drama familiei Lungu dacă părinţii lui Bebe n-ar fi hotărât să-şi strige durerea în pustiu. Au făcut cazul public şi aşa am putut afla cu toţii, din nou, despre haosul medical. A devenit deja o boală grea, cu specific pur românesc. Ne trezim brusc la realitate, descop