Bine-bine, ar putea obiecta cineva, dar ce legatura exista totusi intre mangaiere si Cuvant? Pentru inceput, sa remarcam doar ce similitudini extraordinare exista intre pielea mainii si gura in reprezentarea lor pe creierul uman.
S-a constatat ca suprafata cortexului cerebral corespunzatoare pielii mainilor este mai mare decat intreaga suprafata corespunzatoare tuturor celorlalte regiuni ale corpului. O proiectie de o intindere similara printre ariile cortexului, cum sustine dr. Gerard Leleu, autorul unui Tratat despre mangaieri, nu o are decat gura (buzele, cavitatea bucala si limba).
Nu intamplator, poate, atat mangaierea, cat si cuvantul scris au, pe langa un acelasi background cerebral, un postament comun: mana. Un scriitor, mare maestru al Masoneriei romane, Nicu Filip, nonagenar in momentul in care presa noastra i-a consemnat marturia, l-a intalnit in peregrinarile sale prin America Latina pe Marquez. Ceea ce noteaza el cu privire la mainile romancierului rezoneaza puternic in contextul de fata: "Ce am retinut sunt mainile lui Marquez. Avea niste maini extraordinare, barbatesti, cu degete prelungi, care vorbeau fara sa gesticuleze. Toata personalitatea lui era inscrisa in maini. Privindu-i-le, am inteles ca vezi cu mainile acolo unde ochiul nu vede, ca mana are memorie, ca mana creeaza. La Marquez, cuvintele pe care le rostea erau asezate pe un soclu, care erau mainile lui".
Palma mainii care mangaie este un deltaplan survoland un teritoriu energetic si, asemenea deltaplanoristului, cel care mangaie se lasa ghidat si profita din plin de "curentii atmosferici" ai zonei. Dar palma e in acelasi timp un agent inspectand o suprafata de energie care prezinta lacune si discontinuitati. Acestea sunt datorate unui deficit energetic, unei scurgeri sau, cum se intampla adeseori, agresarii ei, vampirizarii ei de catre alte corpuri, alte suprafete de e
