Andre Baillon s-a nascut la Anvers, in 1875, intr-o familie burgheza. Desi pe jumatate flamand - familia mamei se numea Van Bellingen -, scrie in limba franceza, la fel ca toti marii autori belgieni din secolul al XIX-lea. O intalneste pe Marie Vandenberghe, cu care se casatoreste in 1902. Era o fata simpla, care fusese nevoita sa se prostitueze la Bruxelles si Londra. Pornind de la ceea ce ii povesteste Marie, Baillon scrie doua romane, Povestea unei Marii si Zonzon Pepette. Din 1899, scriitorul sufera de neurastenie si este internat la Salpetriere, in 1923 si 1925. Cu toate acestea, intre 1920 si 1930 publica nu mai putin de douasprezece volume avand ca tema fie viata unei prostituate, fie miniuniversul spitalului de psihiatrie. Andre Baillon s-a sinucis in 1932 cu o supradoza de somnifere. Opera sa a ramas uitata pana in anii optzeci, cand a inceput sa fie reeditata in Belgia, redescoperita de marele public si de critica universitara. Cartile i-au fost traduse in germana, maghiara, rusa, ceha, spaniola, poloneza, sarbo-croata, greaca, olandeza, bulgara, chineza. Zonzon Pepette apare la Paris in 1923 cu sprijinul bine cunoscutei scriitoare Colette, care avea o deosebita simpatie pentru Baillon. Zonzon este o frantuzoaica care practica cea mai veche meserie din lume cu nonsalanta si fara urma de regret. Ajunsa la Londra, face trotuarul incercand sa se fereasca de politisti si sa supravietuiasca in lumea interlopa, in care de altfel s-a adaptat perfect. Dupa Casa nebunilor si Povestea unei Marii, Zonzon Pepette este al treilea titlu din opera lui Andre Baillon propus cititorilor in colectia belgica.ro a editurii clujene Casa Cartii de Stiinta, cu sprijinul Comunitatii Franceze din Belgia. Portretul autorului a fost realizat de Jean Texcier, in 1924.

Zonzon Pepette

Chibritu' ia foc

S-a intamplat in octombrie, pe vremea cand Franta isi