Un album live de la Daft Punk are un dezavantaj crucial. Îl asculţi acasă, adică nu vezi ce se întâmplă pe scenă, ceea ce în cazul celor de la Daft Punk este de cele mai multe ori de-a
Un album live de la Daft Punk are un dezavantaj crucial. Îl asculţi acasă, adică nu vezi ce se întâmplă pe scenă, ceea ce în cazul celor de la Daft Punk este de cele mai multe ori de-a dreptul senzaţional. Costume de roboţi, piramide uriaşe şi foarte mulţi oameni extrem de high. Ce este însă de apreciat la acest album este alegerea setului care să ajungă pe disc.
La fel de rave cum ştiu cei doi francezi despre care cândva, la început, nici nu se ştia cum arată, nici acum nefiind văzuţi vreodată fără măcar o minimă mască pe feţe. Mai dur decât ultimele compoziţii, albumul live conţine piese care pot fi considerate clasice pentru stilul Daft Punk, rave uneori pompos, de cele mai multe ori înălţător şi spaţial în multe feluri.
Cei de la Rolling Stones spun că acesta este albumul live de primă mână pe care ar fi trebuit cândva să îl facă Electric Light Orchestra, dar n-au făcut-o niciodată. În ultimul medley de piese, Daft Punk fac oricum ceva surprinzător. Obsedant şi binecuvântător vine deasupra spectatorilor un sample din Barry Manilow. Dacă n-aţi văzut Daft Punk live, ascultaţi Alive 2007 ca să vă zgâriaţi pe ochi.
