"...nici o femeie nu ar trebui să moară dînd viaţă. Este inacceptabil ca în fiecare minut să moară o femeie din cauza sarcinii sau a naşterii, cînd acest lucru se poate preveni. Milioane de vieţi sînt în pericol şi trebuie să acţionăm acum" (Thoraya Ahmed Obaid, director executiv, Fondul ONU pentru Populaţie). Nu este un joc de cuvinte, nu este un aforism, este un demers practic pentru care specialiştii din întreaga lume au căutat şi caută, în continuare, soluţii. Mai ales în ultimii ani, s-au făcut eforturi susţinute şi în România. Ce şi cum trebuie schimbat pentru ca sarcina unei mame să nu mai însemne şi riscul - încă destul de mare la noi - unui deces din cauze medicale? Ar fi oare suficientă educaţia sau ar trebui mai degrabă investit în dotări medicale de ultimă generaţie? Este o problemă de mentalitate, care se rezolvă în timp, sau avem nevoie de medici mai mulţi şi mai pregătiţi, de persoane care să se implice activ în rezolvarea acestor probleme? Dacă soluţiile se găsesc mai greu, putem măcar să constatăm situaţia şi să punem întrebări - formularea unei probleme înseamnă, se spune, rezolvarea ei pe jumătate. Campaniile recente au condus la rezultate pozitive. De aceea, eforturile trebuie să continue.
Cînd se vorbeşte despre naşteri sau decese, cel mai adesea se porneşte de la statistici. Aşa este cel mai simplu de stabilit dacă există echilibru demografic sau dacă, dimpotrivă, sînt atinse limitele extreme care necesită o atenţie imediată. Cum stăm noi la acest "capitol"? Aşa cum ne-au obişnuit rapoartele, datele, indicii, statisticile pre- şi post-aderare la UE, stăm prost în comparaţie cu celelalte ţări europene, cu toate că mortalitatea maternă a scăzut de la 1,6â° în 1998, la 0,24â° în 2005. Deşi decesele materne pot surveni în urma complicaţiilor obstetricale, a unui tratament incorect, dintr-o boală de care femeia suferea înainte de sarcină
