De la mijlocul săptămînii trecute, relaţiile româno-americane fac obiectul a numeroase analize, comentarii şi reacţii. Totul a început de la o declaraţie critică a ambasadorului american la Bucureşti, Nicholas Taubman, îngrijorat de propunerile de modificare a Codului Penal şi a celui de Procedură Penală, modificări "îngrijorătoare pentru români şi prieteni ai României". Au urmat luările de poziţie ale politicienilor români, cea mai vehementă fiind cea a lui Bogdan Olteanu, care a spus că "aici, legile sînt făcute de români", subliniind, în acelaşi timp, că în România, modul în care Nicholas Taubman a ajuns ambasador ar fi considerat drept corupţie. Olteanu se referea la faptul că Taubman a fost unul dintre finanţatorii Partidului Republican.

Într-o ţară în care retorica e la mare preţ, schimbul de replici nu putea rămîne necomentat. Din nefericire, puţine analize s-au axat pe fondul problemei, adică pe modificările aduse celor două coduri. Cei mai mulţi comentatori au argumentat vorbind fie despre dreptul unui ambasador de a critica atît de deschis ţara în care se află, fie despre reacţia lui Bogdan Olteanu. Tînărul preşedinte al Camerei Deputaţilor a fost ţinta unui val de acuzaţii, reproşîndu-i-se de la ignoranţa cutumelor diplomatice, pînă la antiamericanism primar.

Fără a merge atît de departe ca Bogdan Olteanu, premierul Călin Popescu Tăriceanu a ţinut doar să remarce că în nici o ţară europeană ambasadorul altui stat nu a făcut comentarii ca Taubman. Ei bine, nu e aşa. Ambasadorii americani au, în general, reputaţia unor oameni care nu tac, chiar dacă îşi irită interlocutorii. În Bulgaria, ţara cu care România este comparată des, ambasadorul american s-a arătat "preocupat" de sistemul judiciar. Declaraţia a fost făcută în această primăvară. Anul trecut, în Polonia, vice-ambasadorul Kenneth Hills l-a criticat pe viceprim-ministrul Roman Giertyc