Sacrilegiu!Am ajuns la birou pe la 12, in loc de 9. Pusa la punct: fusta conica neagra semilucioasa, bluza neagra fara maneci, bine mulata, centura lata de lac si pantofi rosii cu toc. Ochelari negri a la Brigitte Bardot, gentuta valijoara neagra, buzele sangerii din dotare si magnificul miros de Tresor.
Am muncit o ora la coafura, dar rezultatul merita! Bucle romantice, gen Scarlet Jonhansson. Ma iubesc la nebunie, sunt cea mai tare! Sa fie clar, nu sunt o victima a sistemului, nu ei imi dau mie flit, EU le dau lor flit! Mi-am spus asta in fiecare clipa a ultimelor 24 de ore. Cred ca si in somn, pentru ca m-am trezit cu un chef nebun de razbunare.
Masinuta mea iubita nu a pornit la cheie. Uitasem ca nu are plinul facut si, fir’ar sa fie, saptamana viitoare trebuia sa o duc si la revizie. Am luat-o spre metrou per pedes. Se fac doi ani de cand nu am mai incercat chestia asta. Vitrinele pe langa care am trecut mi-au confirmat: arat traznet.
O Dacie papuc rablagita, cu un negricios cu sapca si in maiou la volan, a oprit langa mine cu mare scartait de frane, iar un tata de familie ce tragea un baietel de mana s-a impiedicat pe treptele de la metrou.
Buun, deci dublul slit al fustei functioneaza. (Naspa rau momentul cu metroul, s-au frecat de mine o gramada de cetateni transpirati. Bine, si eu de ei, dar nu se pune, ca nu aveam incotro. Fusta a ramas la locul ei, slitul insa ... en fin, bine ca portjartierul nu s-a rasucit de tot.)
Femeia aceea oribila m-a privit cu gura cascata cand am intrat pe coridor. Apoi s-a uitat ostentativ la ceasul urias de deasupra liftului. Super longul dintre degetele pline de inele fumega discret, iar Mariana, lingusitoarea number one a companiei, s-a repezit sa o ajute sa nu isi scuture scrumul pe fusta.
Bla, bla, bla, cred ca a spus ceva in urma mea, nu am auzit ce pentru ca
