Nascut in 1868, la Râpa de Jos, Simion C. Mândrescu reprezinta cazul tipic de intelectual român din Transilvania, care în conditiile oprimarii austro-ungare a gasit de cuviinta sa se împlineasca intelectual în vechiul Regat al României. A fost profesor universitar, diplomat si om politic, dar inainte de toate o mare constiinta si un om generos care a facut mai multe donatii scolii din satul natal.

A urmat clasele primare la Râpa de Jos, gimnaziul la Sibiu, iar apoi s-a înscris la Liceul graniceresc din Nasaud. Considerând ca poate fi mai util cauzei românesti a trecut Carpatii în vechiul Regat al României unde si-a terminat si studiile liceale (Bucuresti). Tot aici a urmat si cursurile Facultatii de litere si filozofie, avându-i ca profesori pe eminentii Al. Odobescu, B. P. Hasdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu si Titu Maiorescu. Scurt timp a functionat ca profesor la Liceul Codreanu din Bârlad, pentru ca în 1899 a primit o bursa pentru a urma un doctorat în filozofie la Universitatea din Berlin. Întors în tara a activat ca profesor la Liceul National din Iasi, dar în 1904 s-a reîntors la Bucuresti, fiind numit titular al primei catedre universitare de limba si literatura germana de la noi, el fiind de altfel si cel care a condus aceasta catedra între anii 1904-1937.

"…pentru a sprijini pe fratii nostri din Ardeal"

Cât s-a aflat la Bârlad sau la Iasi, dar si la Berlin si în mod cu totul deosebit dupa ce s-a reîntors în Regatul României, Mândrescu a fost permanent preocupat de situatia românilor ardeleni. Prin diferite canale de informare era la curent cu toate evenimentele ce aveau loc în monarhia austro-ungara, si în mod deosebit cu ceea ce se întâmpla în Transilvania natala. A fost preocupat sa raspândeasca în mediul universitar din Bucuresti, ideile ziarului "Tribuna" ce aparea la Sibiu si care era principalul canal de informare pentru ro