Draguta de Laura, nici nu a stiut ce a izbit-o! Am fost amandoua convocate, in regim de urgenta, in barlogul directorului postului. Am simtit o strangere de inima. Oare ce urma? Am tras de timp cat am putut, facandu-ma utila unui mascul paros si cu inceput de calvitie, sefulet mai micut in rang, la Sport.
Un tip absolut imposibil, dar deloc insensibil la rotunjimile posteriorului meu, bine inaltat de la sol. Sala de trei ori pe saptamana, partidele de tavaleala cu Stefan si tocurile cui de la Bruno Magli ma fac sa arat ca rampa de lansare a navetei Challenger.
Ce mai, simt privirea lipicioasa, de porc gras in calduri, a jivinei de la Sport ori de cate ori trec pe langa biroul lui si cum in televiziune fara aliante esti mancat, mi-am spus: in fond, de ce nu?
Tipul este un intrigant mana-ntaia, asa ca mai bine ma prefac ca sunt magulita de avansurile libidinoase pe care mi le face de cateva saptamani incoace, ca oricum nu pupa mai mult de un pipait intre doua usi si o rasuflare fierbinte in ureche. Stie ca sunt protejata Morocanosului si pastreaza distanta. Nu intelege exact cum sta treaba, dar nici nu incearca sa intre pe mosia altuia.
Spirit de conservare se numeste. A tras el de limba in dreapta si in stanga, a cobzarit-o pe secretara indelung. Nimic. Nimeni nu poate baga mana in foc ca intre mine si Morocanos este mai mult decat o relatie profesionala. Dar suina tot suina, cand crede el ca seful meu direct nu este pe faza imi strecoara tot felul de aluzii fara perdea.
Deocamdata salvez situatia cu zambete panoramice, dar sincer am emotii. Nu as vrea sa ma intalnesc prea curand cu el singura, la toaleta (o prostie de amenajare in genul firmei de avocatura din Ally Mc Beal, cu un spatiu comun pentru dame si pitpalaci - unde chipurile socializezi - si cabine de toaleta separate.
Reteta este occidentala
