Ella. Spider woman Ella, asta ar trebui sa imi scrie pe cartea de vizita. Am schimbat tactica. Joc tare. Vin in redactie cu noaptea in cap, prima. Ma dau pe net intr-o veselie, exersez miscarea copy-paste in viteza, iar cand seful meu direct apare, raspund la salut dintr-un morman de printuri ravasite pe birou, cu o voce serioasa si preocupata de soarta omenirii.
Dupa care incep sa tastez frenetic, nu se stie ce. Fac asta de o saptamana deja. In prima zi, seful, Morocanosul, a ramas agatat de clanta. Nu se astepta sa gaseasca pe cineva acolo, la ora aia imposibila. Cand acolo, Ella, cu parul strans decent intr-o coada de cal, imbracata androgin, very professional cu alte cuvinte, muncea de zor.
Si ca sa nu incapa nici un dubiu de grija cui nu doarme fata noaptea, am inceput sa ciripesc rapid si perfect articulat (lectiile de dictie imi dau valoare adaugata). Ca o fi, ca o pati, ca daca faceam asa era mai bine, ca rating-ul concurentei a fost mai slab ca al nostru. Chestii profesionale.
Omul nici cafeaua nu si-o bause, asa ca efectul a fost garantat. I-a placut tabloul. Nu a spus nimic, ca nu e genul, dar ceva in atitudinea lui fata de mine s-a schimbat. Il studiez pe tipul asta ciufut din ziua unu de cand sunt in televiziune. I-am prins spilul. La el nu tine nici sexy Ella, nici pissy Ella. Tine in schimb scena cu „tarani muncind”. OK, avem si asa ceva in dotare.
A doua zi, tot Ella si tot la prima ora. Morocanosul m-a salutat cu toata gura si mi-a impartasit cate ceva din frustrarile lui. Nimic interesant. The usual stuff despre traficul din Bucuresti, pietoni imbecili si strazi facute harcea parcea.
L-am ascultat cu ochii mari si guritza stramabata intr-un rictus de neplacere la adresa mizeriei de trafic, am dat de cateva ori din cap cu empatie si m-am repezit sa ii aduc o cafea. Nu m-a lasat, si-a luat-o singu
