Scrutinul din 25 noiembrie inlatura de la urma numerosi romani din strainatate. Ministerul de Externe organizeaza sectii de votare doar in incintele ambasadelor si a consulatelor.

Intr-o tara cum e Canada, cu un teritoriu atat de vast si cu orase aglomerate aflate insa la distante de zeci si zeci de kilometri departare unele de altele, numarul romanilor care nu vor vota nici acum, si nici cu alte ocazii, e destul de mare. Mai grav este ca autoritatile nici macar nu stiu cat de mare sau mic este acesta. Nici in tara si nici la ambasade nu exista statistici cu raspandirea romanilor prin lume.

In Vancouver, de exemplu, poti merge la cumparaturi si in spatele tau sa auzi doi tineri vorbind in limba romana. Poti alerga la serviciu, pe o strada circulata din marea metropola si in statia de autobuz sa auzi o femeie cum isi dadaceste odrasla ca nu si-a facut tema pentru scoala.

Toti fac parte din diaspora romaneasca. Pentru ei, singura sansa de a se mai putea implica in politica de acasa ar fi votul electronic.

Ar mai fi o solutie: oraganizarea unor sectii de votare in bisericile romanesti. Duminica, la cele 3 biserici ortodoxe din zona metropolitana numarul concetatenilor nostri e destul de mare. Cred ca nu gresesc daca as avansa cifra de 150. Acestia sunt cei mai credinciosi sau poate doar cei carora le este dor sa se intalneasca cu alti confrati. Vin isi mai amintesc de "acasa", iar cei mai nostalgici comenteaza stirile politice pe care le-au vazut la televiziunile cu transmitere internationala.

Dar, cei mai multi romani nu vin la bisercia din lipsa de timp, duminica fiind singura lor zi libera in care pot sa-si rezolve problemele casnice, sau in care vor doar sa se odihneasca.

Toti acesti romani reprezinta insa numarul de manevra despre care presa din tara a scris ca se folosesc autoritatile atunci c