"Vin sarbatorile si nu avem nici o speranta"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Dragi cititori,
Doresc sa va scriu o poveste despre mine si familia mea, cu speranta ca aceste randuri vor fi citite. Ma numesc Ioana si la varsta de 20 de ani am suferit o operatie pe inima la Cluj. Mai am doi frati, in clasa a X-a si a IX-a, si o sora in clasa a III-a. Locuim 6 persoane in chirie, intr-o camera si un hol, fara bucatarie si baie. Mama s-a imbolnavit grav, a suferit si ea mai multe operatii, si acum sta la pat, fiindca nu poate merge. Tata e singurul care lucreaza, el este si femeie, si barbat in casa. Va puteti da seama ce putere si ce rabdare are bietul de el. Suntem foarte saraci. Fratii mei nu mai doreau sa mearga la scoala anul acesta, au spus ca se duc undeva la lucru, dar mama nu i-a lasat, le-a spus ca trebuie sa-si termine scoala, ca fara scoala nu faci nimic in ziua de azi.
Doamna Sanziana Pop, v-am scris aceste randuri cu gandul ca ne veti publica aceasta scrisoare si cineva ne va putea da o mana de ajutor, fiindca fratilor mei le este jena si rusine sa se imbrace sau sa faca o baie in lighean, in fata parintilor si a mea, si a sorei mele de 9 ani. Salariul pe care tata il primeste merge pe medicamente si pe datoriile la stat: chiria, apa, lumina, gunoiul. Nu ne ramane nici de mancare, de multe ori. Acum se apropie iarna, ne mai trebuie lemne, vin si sarbatorile si nu mai avem nici o speranta. Ma gandesc de multe ori, oare de ce trebuie sa suferim atat de mult? Cand esti sarac, dar sanatos, poate mai tragi de pe o zi pe alta, dar atunci cand mama este bolnava, numai Dumnezeu mai poate face minuni. Draga doamna Sanziana Pop, va rog din toata inima mea, care desi este operata, inca ma supara, sa ne publicati aceasta scrisoare, ca sa fim ajutati. Poate gasim o locuinta mai mare, poate primim ceva bani de Craciun.
Impreuna cu fratii mei, m
