» Serialul dedicat prestatiei diplomatice romanesti in relatia cu Federatia Rusa si spatiul ex-sovietic continua cu opiniile lui Adrian Severin, membru al Comisiei pentru politica externa si fost ministru de Externe al Romaniei in perioada 1996-1997.
In 2007, Adrian Severin a fost seful delegatiei de europarlamentari ai Partidului Social-Democrat in Parlamentul European.
» Cum calificati diplomatia romaneasca fata de URSS/Rusia in cele trei etape specifice ale ei: 1945-1964; 1964-1989; 1990-2007, nu doar prin simple notari "de la 1 la 10", ci prin argumentele concrete ale actiunilor diplomatice?
R: Ar trebui, desigur, sa ne intrebam daca putem vorbi, intre 1945 si sfarsitul anilor ‘50, de o "diplomatie a statului roman", in autenticul sens al cuvantului. Pentru ca, nu-i asa?, ce diplomatie este aceea desfasurata in conditiile in care trupele sovietice, impreuna cu celebrii consilieri sovietici, se aflau in Romania si dictau toate deciziile, de la cele strategice la cele privind politica de personal din MAE?
As observa faptul ca dupa retragerea trupelor sovietice din Romania, in 1958, a urmat o etapa, in perioada dejista, de detasare graduala de linia sovietica, care a culminat cu Declaratia din aprilie 1964. Trebuie sa fim insa foarte clari: nici un moment conducerea comunista din Romania nu a pus la indoiala prezenta sa in sistemul de putere gestionat de la Moscova, precum au facut vecinii nostri maghiari. De asemenea, nu au existat incercari serioase de a adopta o linie de neutralitate, dupa modelul Iugoslaviei titoiste, de exemplu. Ceausescu, in pofida retoricii sale adesea galagioase, nu a incercat sa puna sub semnul intrebarii sistemul Yalta. Atitudinea lui Ceausescu fata de Primavara de la Praga merita apreciata, insa in acelasi timp nu putem sa nu observam ca retorica anti-ruseasca (antisovietica) a fost initial tolerata, ulter
