Într-o lume globalizată, dar în continuare divizată - nu ideologic, ci în privinţa şanselor de dezvoltare -, numai o strategie consensuală de acţiune poate fi eficientă în confruntarea cu Într-o lume globalizată, dar în continuare divizată - nu ideologic, ci în privinţa şanselor de dezvoltare -, numai o strategie consensuală de acţiune poate fi eficientă în confruntarea cu riscurile acestei realităţi. În politica noastră externă există un consens de mult stabilit, acela că e nevoie de o voce respectată şi o voinţă unită, bazate pe obiective împărtăşite şi valori comune ale societăţii româneşti.
Scopul principal al cultivării şi consolidării relaţiilor diplomatice cu guverne şi organizaţii internaţionale este acela de a defini ţintele şi de a sprijini şi dezvolta obiectivele naţionale, atât cele fundamentale, cât şi cele ale prezentului (ale contextului politic şi economic internaţional).Dinamica lumii globalizate, a faptelor economice în primul rând, este integrată într-o societate globală în care se manifestă lupte, alianţe conjuncturale, coaliţii concrete între grupuri multinaţionale, poziţionare în raport cu puterile lumii şi în interiorul acestora. În nucleul acestei mari complexităţi se află, desigur, interese.
Însă scopul gestiunii riscurilor globale prin diplomaţie este acela de a genera încredere şi de a păstra încrederi de mult câştigate. Alegerea nu este între a risca şi a nu risca. Ea este întotdeauna între diferite riscuri asumate şi urmată de gestiunea acestora. Diplomaţia cere prudenţă, poate cea mai importantă dintre virtuţile politice.
Însă şi în acest caz există un mare risc. Acela de a furniza o raţiune pentru a nu face nimic şi, în cele din urmă, de a cădea în pură laşitate. Laşitatea nu ar însemna altceva decât o criză de identitate a României. al~turi de grupul "europenist"Politica externă trebuie să furn